La sfarsitul plimbarii de azi am realizat ca au fost prea multe instantanee pe care le-am ratat si am decis ca ar fi inteligent din partea noastra sa cumparam o camera mica care sa intre in buzunar. Asa ca tocmai am cumparat un Canon SD 1400 care este foarte mic si sper sa ne ajute in surprinderea unor momente interesante.
Ar fi fost bine sa fi apucat sa pozam un vanzator ambulant carand in spate un cadru de metal cu niste baterii si cabluri, care avea in partea de sus, adica deasupra capului, o portavoce prin care isi amplifica subiectele interesante din ziarele pe care le vinde…sau cum lumea sta si citeste ziarelele care atarna la chioscurile cu presa si multe altele.

Ca si in zilele trecute, ne-am trezit foarte devreme si dupa mic-dejun am iesit pentru a face parte din zarva cotidiana. Ne-am suit intr-un autobuz local care, tot timpul pe langa sofer, are si o persoana care se ocupa de agatatul pasagerilor ce striga strazile prin care se ajunge, in statii si la semafoare (daca este pe rosu), indiferent daca sunt pe prima sau a doua banda. In anumite situatii aceasta persoana joaca si rolul de semnalizator

Asa am reusit sa ajungem in centrul Limei care, in opinia mea, este mult mai interesant decat Miraflores. Aici gasesti niste cladiri istorice impresionante, culminand in frumusete cu palatul guvernului din Plaza de Armas, care este si cea mai mare piata din Lima. Din cate am inteles in majoritatea oraselor mari din America Latina, piata cea mai mare poarta aceasta denumire. Foarte mult mi-a placut faptul ca politistii sunt foarte atenti cu turistii, azi o doamna politist a venit la noi sa ne intrebe daca avem nevoie de indrumari si ne-a oferit o harta a zonei centrale cu obiectivele cele mai importante.

Am ajuns in zona universitatilor din Lima in jurul carora gasesti din abudenta copiatoare…dar muuuulte si fiecare astfel de loc are cel putin 3 copiatoare uriase. Cred ca am zarit cativa studenti facandu-si copiute de mana in parc…sunt curios daca la ei exista bacalaureat

Plimbarea am terminat-o cu o vizita la un parc cu foarte multe fantani arteziene, unele dintre ele fiind coregrafiate cu muzica si seara cu lumini, care a fost construit in cinstea tunelului lung de 145km care alimenteaza un lac de acumulare din partea de veste al Anzilor (acolo unde se gasete si Lima) cu apa proaspata dintr-o laguna ce se gaseste in partea de est al Anzilor, unde ploile abunda. Am aflat un lucru nou, si anume ca Lima este ca marime al doilea oras din lume care se afla construit in desert, dupa Cairo. Si in ciuada acestui fapt, consumul de apa pe cap de locuitor este de 250 litri/zi adica de 2 ori peste media din Europa. Fata de Cairo, pe unde trece Nilul ce are un debit de peste 2800 mc/s, Lima este traversat de raul Rimac ce are un debit de doar 10 mc/s…asadar acum mi se pare normal sa selebreze in vreun fel minunea tehnologica ce le aduce apa in case.

Desi ar mai fi lucruri de vizitat si facut in Lima am decis sa plecam in locuri mai putin agitate si mai spectaculoase ca peisaje sau fauna, asa ca maine ne vom porni catre Pisco, o localitate la sud de Lima de unde putem pleca spre insulele de langa pentru a observa lei de mare si multe pasari.

Poze de azi limitate ca rezolutie din motive de banda redusa:

Dupa ce ne-am culcat pe la ora 9 seara, pe la 2 noaptea am fost treziti de ceasurile noastre biologice ce ne anuntau ca este dimineata in Romania. Asa ca am stat de vorba sa vedem ce sa facem si am hotorat sa continuam fortat cu somnul si am reusit sa facem din nou ochi pe la ora 7.
Ne-am propus sa facem o plimbare matinala prin Miraflores (un fel de sector cu propria politie, administratie, etc) pana la ambasada Boliviei ce se gaseste in “sectorul” San Isidro.

Am privit harta si am facut un plan de parcurs si am pornit catre vest pentru a vedea pentru prima oara Oceanul Pacific si poate de a scufunda un deget in el. Ajunsi acolo, am dat peste o faleza uriasa cu niste parcuri foarte ingrijite si facute cu bun gust, care ne-au oferit privelisti frumoase cu oceanul si care ne-au tinut acolo sus, fara a face ceva cu degetul prin ocean. Am fost uimiti sa vedem practicanti de surf pe vremea asta innorata si rece, insa tehnologia izoprenului permite si asa ceva.

Cum am mai spus, spatiile verzi sunt foarte bine ingrijite si cam la fiecare 300m este prezent un politist si in cazul in care treceai pe langa el iti dadea binete ca iesi puternic in evidenta ca turist strain: inaltime mult peste media lor, pielea deschisa la culoare si rucsaci mici in spinare. Unul dintre parcuri are o denumire mai deosebita, “Parque del Amor”, unde piesa centrala este statuia El Beso:

Dupa plimbarea de pe faleza am ajuns in San Isidro, care are multe zone cu vile decorate cu gratii, ziduri de peste 3m, peste care poti trece doar avand mare grija la tepii din fier forjat si la firele care te intampina cu cativa zeci de mii de volti. Ajunsi la ambasada Boliviei, ni s-a cerut o dovada a cazarii noastre in Bolivia, asa ca am amanat obtinerea vizei pana in momentul in care vom ajunge in Cusco, cand ar trebui sa ne preocupam si de cazarea din Bolivia.

Chiar nu stiam ca in Lima exista piramide dar din pamant si nu piatra care au fost construite folosind tehnica “book shelves” care au marele avantaj ca ofera constructiei o rezistenta foarte mare la cutremure. La un asa mare plus am cautat si eu un defect si l-am intrebat pe ghid daca ploaia nu poate afecta serios constructia. Cica ultima ploaie mai serioasa a avut loc tocmai in 1917, asadar sa tot sa fii vanzator de umbrele pe aici. Cele doua piramide au fost construite de civilizatia Lima si se numesc Huaca Huallamarca si Huaca Pucllana.

Inainte de a ajunge la a doua piramida am observat ceva ciudat la ghetutele Dianei…si anume ca varfurile sunt putin dezlipite lucru ce m-a pus pe ganduri: reparam sau cumparam altii, si nici in 500m am dat peste o pravalie care repara pantofi, genti, haine de piele, curele…asa ca am investit 5 soli si 15 minute si am lipit varfurile

Si o priveliste din varful primei piramide:

Azi e prima zi din calatoria noastra si dupa 20h de la check-in-ul din Otopeni am ajuns la hostelul nostru din cartierul Miraflores. Ne-am bucurat sa vedem la aeroport un semn pe care scria “Silvio Stafie” si ca era cineva care sa ne duca printr-un oras de 8 milioane locuitori si nu stiu cate masini catre cazarea noastra. Din cate imi dau seama este vorba de o casa coloniala ce are si o curte interioara cu verdeata…insa am primit o camera care da spre un bulevard destul de zgomotos si acum gandurile imi zboara catre dopurile antifonice si galbene de la Air France.

Apropos de Air France, am avut putine emotii legate de legatura noastra din Paris catre Lima, pentru ca aveam la dispozitie cam 1 ora si-un pic sa facem schimbul si pilotul de la Bucuresti anunta o intarziere la decolare de 20 min. Odata aterziati ne-am dat seama ca poarta de imbarcare este aproape de cea la care am sosit si dupa un nou control cu raze X am ajuns cu 10 min inainte de … imbarcare.

Acum suntem in camera noastra si ne pregatim sa ne recuperam orele de nesomn in sacii nostri de dormit, intrucat nu exista nicio sursa de caldura care sa combata cele 14-15 grade din camera (afara fiind cam 12 grade). Maine avem de gand sa exploram orasul vechi si sa ajungem la ambasada Boliviei pentru a ne aplica visa pe pasapoarte (ar fi singura tara din turul nostru unde am avea nevoie de visa).

PS: in acest moment imi place mai mult traficul din Bucuresti