Da, exact asa e numele intreg al acestei tari…si noi am fost surprinsi la inceput, iar pe viza primita la pasaport se mentioneaza “Uruguay Natural”

Dupa Buenos Aires, rezervasem 6 nopti in Uruguay pentru a cunoaste vestitele plaje, pe timp de zi, pentru care sunt renumiti, dar si mult mai linistita lor capitala: Montevideo. Desi aproape jumate din populatia de 3,3 milioane a Uruguayului respira aer montevidez, nu prea am avut ocazia sa cunoastem vreunul mai bine…cel mai mult vorbind cu un taximetrist care ne-a dus spre terminal. Nici patronii hostelului nu erau uruguayeni, ci doi italieni tineri, si nici cei “adapostiti” acolo. Oricum dupa doua nopti petrecute in Montevideo, recomandam cu drag Dolce Vita Hostel pentru cei ce ajung pe acolo.

Dupa o traversare scurta a estuarului dinspre Buenos Aires, si prima oprire in Uruguay a fost scurta, adica vreo 3h in care am hoinarit pe strazile oraselului Colonia del Sacramento, cel mai veche asezare coloniala din Uruguay. Dupa hoinareala ne-am indreptat cu unul dintre autobuzele dotate cu wi-fi spre Montevideo si ne-am bucurat sa aflam ca in Montevideo sistemul de plata la autobuzele publice difera de cel din Buenos Aires (unde eram mereu innebuniti sa avem “kilograme” de monezi pentru ca numai asa puteam sa achizitionam bilete) si ca putem plati inclusiv cu bancnote la unitatea umana ce juca rol de eliberator de bilete.

Din categoria “stiati ca…”: Uruguay a fost prima tara din lume ce a oferit fiecarui elev un calculator si internet gratis!? (si ca ar fi prima tara naturala!? :))

Dupa Montevideo au urmat la bifat litoralul lor, care este mai mult populat de argentinieni decat “orientali naturali”. Ne-am indreptat primele intentii spre La Paloma, unde am avut cazare la un hostel plasat chiar dupa duna mare de nisip ce separa plaja oceanului de zona populata. De aici am luat un bus spre una dintre cele mai interesante plaje unde ne-am lasat pielea alimentata cu vitamina D, si anume Cabo Polonio. Sa nu crezi ca te lasa autobuzul direct acolo, nu, nu, nu! Esti lasat sa cobori intr-o parcare cu multe masini de Argentina, unde exista un ghiseu de inregistrare pentru intrarea in parcul, si el natural, Cabo Polonio, de la care cumperi bilete ce-ti permit urcarea in remorca unui camion preparat pentru drumul de nisip ce urmeaza. Asa ca ne-am plasat muschii dorsali la o inaltime de 4m de sol si ne-am inceput calatoria off-road, ce ne-a amintit de aventura motorizata din Huacachina :).

La finalul calatoriei de 8-9 km am ajuns in centrul asezarii, un fel de Vama Veche mai libertina, si unde un mic desert face cunostinta cu oceanul…foarte, foarte frumos.

De aici am trecut in partea opusa, adica mai spre opulenta, si am mers cu primul autobuz neurban cu pasageri in picioare spre Punta de Este. Un oras de altfel mare si cu blocuri foarte inalte, insa cu o periferie incantatoare, cu vile ce ar face ca un arhitect sa spuna ca este un muzeu in aer liber…insa ne-au placut mai mult plajele din La Paloma si Cabo Polonio.

Dupa aceasta intalnire cu nisipul uruguayan, am revenit in Argentina pentru urmatoarele obiective: Esteros del Ibera si cascada Iguazu ;).