Monthly Archives: January 2012

Buenos Aires

Posted on by
1


Daca pana acum Pucon (Chile) si Bariloche (Argentina) duceau o lupta stransa pentru ocuparea locului intai in topul destinatiilor, acum li s-a mai adaugat un rival: Buenos Aires. Exista diferente majore intre ele, de la 14 milioane de locuitori in capitala Argentinei, la doar 20.000 in oraselul chilian, de la privelisti umbrite de multa cenusa in Bariloche, la mirosul de lemn intalnit la tot pasul in Pucon, de la zapada si frig in Pucon, la canicula coplesitoare din Buenos Aires.

Bineinteles ca si activitatile ce pot fi intreprinse in aceste locuri difera intrucat in Pucon si Bariloche poti sa te bucuri mai mult de natura, sa urci un vulcan, sa faci kayaking sau rafting, iar in Buenos Aires te poti bucura de muzee, plimbari in parcuri si multe, multe activitati culturale, evenimente de tango, demonstratii, concerte, piese de teatru.

De altfel, pentru asta trebuie sa vii in Buenos Aires, nu doar pentru a vedea cele mai faimoase locuri, sa vezi un spectacol de tango si sa mananci “asado”, pentru ca pleci neimplinit fara sa stii :).

Noi am ajuns aici ca mari doritori de tango: lectii de tango, petreceri de tango (asa numitele milongi) si pantofi de tango (unealta de baza in aceasta indeletnicire), insa pe parcurs am descoperit si alte activitati pe care am dorit sa le facem.

Primul lucru pe care l-am cumparat odata coborati din autobuzul de Mar de Plata, a fost ghidul de buzunar al orasului (Guia T) si care m-a surprins cat de simplu si inteligent este facut. In el gasesti harta orasului impartita pe 30 de pagini, fiecare avand clasica matrice A-D, 1-4. Cand vrei sa ajungi la o anumita adresa, cauti in index denumirea strazii si afli numarul hartii impreuna cu patratelul in care se gaseste (ex: harta 7 – A3). Fiecare harta e plasata pe pagina din dreapta, iar pe pagina din stanga gasesti aceleasi patratele, insa cu autobuzele ce trec pe acolo. Asadar era foarte usor sa gasesti ruta convenabila tie. Un mare avantaj aici este faptul ca toate autobuzele circula toata noaptea si sunt sigure ;).

Gasesti si metrou aici, insa acesta nu pare a fi fost gandit prea bine, pentru ca magistralele sunt dispuse precum un evantai si ca sa ajungi pe alta linie dureaza cam cat ai face pana la Ploiesti. Aceasta situatie se va schimba destul de curand, cand vor finaliza o noua linie care va taia acest evantai. Oricum, ne-am bucurat de existenta lui, insa din a treia zi de sedere, am aflat de ce cu o zi inainte erau cozi luuuungi la ghiseele de metrou: pentru ca urma sa se scumpeasca metroul cu doar 130%, de la 1.1 pesos la 2.5 pesos…asta da diferenta!

Totodata s-au inregistrat si proteste ale celor de metrou, insa cu totul atipice pentru ceea ce stiam eu ca inseamna greva. Metrourile mergeau in continuare dupa programul normal, doar ca cei ce vindeau biletele la ghisee nu mai existau si intrarea era libera…asa ar trebui sa se intample si la noi…macar cu grevele preventive :).

Fiindca planificasem o sedere de 3 saptamani, am inchiriat un studio simpatic in cartierul Palermo Hollywood, cu strazi umbrite de copaci mari, cu multe baruri, restaurante si gelatierii. Da, gelateriile au fost o mare atractie pentru mine, in special in zilele in care termometrul nu putea sa coboare sub 30 de grade. Exista cateva lanturi de gelaterii, precum Freddo, Volta, Capricini, etc. si din toate, pe cele mai bune le-am gustat la Volta. De fiecare data cumparam cel putin un sfert de kg, numai bine pentru a-ti alege 3 arome: dulce de leche cu nuci sau martipan sau ciocolata cu migdale farmate sau crema de lamaie sau cookies…bune, bune, bune!!!

A doua seara ne-am intalnit cu prietenul nostru Juan, pe care l-am cunoscut in Bucuresti, prin al nostru prieten Marius si la intrebarea ce preferati sa mancati, pentru a alege un restaurant potrivit, Diana a pronuntat cuvantul “pizza”…Daaa, prima pizza buna dupa 5 luni. Juan ne-a dus la “El Cuartito” cea mai veche pizzerie din oras (tocmai implinise 78 de ani), unde am intalnit o atmosfera tipica portenilor si o pizza cu ceapa de milioane :).

Dupa surplusul de calorii datorat poftei, Juan ne-a prezentat orasul pe timp de noapte, ne-a spus povestea gelateriilor si pasiunea argentinienilor pentru inghetata, asadar desertul nu a constat in crema de zahar ars :).

Diana s-a documentat foarte bine despre scolile de tango si profesori si am avut parte de cursuri interesante si putem zice ca am invatat lucruri noi :). In fiecare seara exista cel putin 2 milongi recomandate pentru acea zi a saptamanii, vinerea la Canning, duminica La Glorieta, joia la Nino Bien si tot asa (din pacate nu am avut timp sa le bifam pe toate, dar ne mai intoarcem ;)). In Argentina, printre tineri, tangoul nu este ceva popular si nici foarte apreciat, dovada fiind faptul ca putini argentinieni sub 40 de ani gasesti la milongi, cei care scad media de varsta sunt dansatorii veniti din alte tari. Din fericire usor, usor tangoul isi face loc si printre tineri, in special in randul celor sub 21-22 de ani, asa ca ma gandesc ca peste 6-7 ani nivelul va fi mai bun decat acum.

In ultimul weekend am ales sa dedicam seara de sambata unui concert de tango si am mers in Torquato Tasso la un concert al Lidiei Borda (http://www.lidiaborda.com.ar), considerata una dintre cele mai bune cantarete de tango din prezent. Atat localul cat si concertul ne-au impresionat in mod placut.

Daca ajungi in Buenos Aires, trebuie sa te duci la Konex, o fosta fabrica ce a fost transformata intr-un loc dedicat activitatilor culturale: expozitii, lansari, concerte, etc. In fiecare luni seara se intampla LA BOMBA DE TIEMPO (http://labombadetiempo.blogspot.com/), un concert “doar” cu 20 de percutionisti ce-si construiesc ritmul intr-un fel ce-l simti direct in piept si-ti face cordul sa bata dupa acelasi ceas.

In ultimele noastre zile in Buenos Aires, din nou ne-am bucurat de intalnirea cu cineva drag de acasa: prietena noastra Irina, care si-a facut aparitia in acelasi oras pentru o luna de zile, si mai chitita pe tango decat noi :). Impreuna cu ea si Juan am fost intr-o seara la casa unor prieteni de-al lui Juan, unde s-a lasat cu un “asado” (gratar) tare, tare bun ce a continuat cu o inghetata buna, buna, buna. Va ramane ca o amintire culinara placuta, baietii astia chiar stiu cum sa faca gratar. Mai intai se folosesc de carbunii foarte incinsi pentru a lasa felia de carne sa prinda crusta pe o parte si alta, dupa care lasa carnea la carbuni mai putini energici pentru ca sucul din interior sa-si faca datoria. O regula foarte importanta: niciodata, dar niciodata sa nu presezi carnea cu vreo furculita sau cu vreo ustensila de gratar…carnea nu trebuie traumatizata fizic pe gratar, ci doar termic.

Am dat cu pasul si in cateva muzee si cel mai mult ne-a impresionat muzeul MALBA (Muzeul de Arta Latino Americana din Buenos Aires) ce are cateva expozitii incantatoare, interesante si chiar neobisnuite. Una dintre lucrari, care e plasata pe hol, este o banca ce-si prelungeste scandurile ca o planta agatatoare pana la etajul urmator unde se termina tot cu o banca. Aripa care ne-a placut noua cel mai mult a fost cea ce gazduia lucrarile lui Carlos Cruz-Diez (http://www.cruz-diez.com/) un venezuelean-francez, considerat unul dintre principalii exponenti ai artei contemporane. Amandoi am votat pentru introducerea acestui muzeu pe lista celor mai bune vazute de ochii nostri vreodata, ai ei mai frumosi decat ai mei :).

Ca in orice capitala care se respecta, si aici poti face un tur al orasului cu autobuzul, care opreste in cele mai importante 23 de locuri din oras, asa ca odata cu sosirea parintilor de condori (ce mai tremura Diana cand ii asteptam in aeroport, cata emotii pe ea!) ne-am spus sa-i dam o sansa. Zis si facut! Ne-am trezit de dimineata tare si ne-am ghidat prin puterea mintii trupurile pana la locul de pornire, adica cam 5 minute de mers pe jos, plus 30 minute de mers cu metroul, alte 10 de mers pe jos si 20 minute dedicate cumparatului de bilete…asta pentru ca vanzatorul a intarziat nitel, un obicei foarte tipic celor de aici :).

Din cele 23 de opriri am ales sa oprim si sa vizitam mai putin de zece: gradinele japoneze, Caminito, Puerto Madero, Galerias Pacifico, cimitirul Recoleta si muzeul Eva Peron…nu neaparat in aceasta ordine. A doua zi am mers la cel mai faimos targ de suveniruri: Feria San Telmo. Daca orasul duminica la ora 11-12 este aproape pustiu, cele cateva stradute ce gazduiesc feria sunt foarte neincapatoare si foarte colorate.

In ultima zi, am predat apartamentul, am recuperat garantia, ne-am luat ramas bun de la gazda si am pornit toti patru spre feribotul ce avea sa ne treaca de partea cealalalta a estuarului, in Colonia del Sacramento, Uruguay. In aceasta tara ne vom petrece cateva zile pe ale ei plaje si vom face cunostinta cu valurile oceanului Atlantic :)

Revelionul si raliul Dakar

Posted on by
Reply

Montevideo, Buenos Aires, Bariloche au fost cateva dintre destinatiile vehiculate de-a lungul acestei calatorii pentru petrcerea revelionului.

Insa intr-o zi cand eram prin desertul Atacama in Chile, Silviu a aflat ca raliul Dakar incepe pe 1 ianuarie 2012 din Mar del Plata si traverseaza Argentina, Chile si se termina in Lima, Peru. Ne-am gandit ca ar fi interesant sa vedem masinile si motocicletele ce participa la acest rally asa ca am hotarat, definitiv de data asta, sa ne prinda trecerea in anul nou pe malul Atlanticului, in Mar del Plata.

A fost bine ca din cele 3 zile petrecute aici, 2 le-am avut ocupate cu raliul intrucat un oras mare, cu cladiri inalte si ingramadite, cu plaje foarte aglomerate, nu e tocmai idealul nostru de a ne bucura de soare si mare.

In ultima zi a anului 2011 a avut loc pret de vreo 9h prezentarea concurentilor. S-a inceput cu motocicletele si cu atv-urile, au urmat masinile si camioanele. Ne interesasem si stiam ca sunt si 2 romani participanti, ambii la prima categorie. In momentul cand primul dintre ei se apropria de scena pentru a fi prezentat ne-am dat seama ca un stegulet al Romaniei ne-ar fi ajutat mai mult sa iesim in evidenta din multimea de oameni ce se adunase sa vada si sa-i atraga atentia lui Marcel Butuza, romanul nostru cu moto nr. 71.

La cel de al doilea ne-am schimbat tactica, trebuia sa ne auda cumva incurajarile asa ca, in momentul in care s-a apropriat m-am urcat in carca lui Silviu si astfel am reusit nu numai ca cei din jur sa se uite mirati la noi, dar sa ne zareasca si Emanuel Gyenes, romanul de numai 28 de ani ce se afla deja la al patrulea Dakar. Cand am tipat amandoi Hai Romania, el s-a intors surprins si ne-a salutat. Ce satisfactie pe noi dupa!!!

La categoria auto anul trecut rally-ul a fost castigat de catre printul din Qatar, iar anul acesta Hummer-ul sau a fost prima masina prezentata in concurs. Un alt concurent cu Hummer a venit in viteza si a facut un salt peste podiumul de prezentare, facand ca toata lumea sa aplaude.

A doua zi, pe 1 ianuarie 2012 dimineata la 5 a inceput startul de la baza navala din Mar del Plata si Silviu s-a trezit la timp pentru a-i vedea din nou pe cei 2 concurenti romani.

Din toate interviurile acordate am inteles ca atat desertul Atacama cat si desertul Ica vor constitui adevarate provocari pentru concurenti. Mai tineti minte ca la inceputul calatoriei noastre am trecut prin Huacachina unde am facut sandboarding, ne-am dat cu boogie si eu purtam un ruj rosu pentru care mi-am atras ulterior remarce??? – Huacachina e o oaza in acest desert Ica.

Raliul se incheie pe 15 ianuarie in capitala peruana asa ca abia atunci vom putea vedea ce batai de cap le-a dat acest circuit participantilor.

Pana atunci, condorii striga Hai Romaniaaaaa!!!

Craciunu’ la capatul lumii

Posted on by
3

Cum am fi putut face ca zilele de Craciun sa fie diferite? Departe de casa, de lungile cozi la supermarket, cozonaci si caltabosi, dar mai ales departe de familie si prieteni cu care eram obisnuiti! Am ales totusi sa facem ceva aparte pentru a ne aminti cu drag de Craciunul nostru din America de Sud. Ne-am consultat, ne-am indepartat, ne-am apropiat, am rezervat, ne-am sincronizat, iar ne-am mai indepartat si asa am ajuns “al fin del mundo”, in Ushuaia cu doi prieteni dragi din Romania: Mihai si Daniela.

Ziua de 24 nu prea a semanat cu cele din anii precedenti intrucat am ales sa “colindam” Parcul National Tierra del Fuego. Un loc la mai putin de 20km de Ushuaia cu lacuri, rauri si munti de privit. Am inceput de undeva din sud-vest si am luat-o la picior prin padurea plina cu iepuri si pe langa cateva lacuri pana am ajuns la malul lacului Roca ce este impartit cu Chile, unde acelasi luciu de apa poarta alt nume. De aici incepe un urcus mai dificil pe Cerro Guanaco care a cam provocat in Diana atitudinea “de ce nu va duceti voi si va astept eu aici!?”. Zis si facut, am lasat-o pe Diana sa citeasca langa semineul ce vorbea in “trosneste lemne” si impreuna cu Misu si Daniela am dat la pas alert pe traseu. Pana la “miradorul” din varf erau 4 ore de urcat si noi mai aveam la dispozitie 4,5 ore pana la utimul microbuz ce pleca din parc spre Ushuaia, asa ca am decis sa urcam doar pana la un “mirador” intermediar. A meritat cu prisosinta urcusul pana acolo pentru a fi martori la o priveliste de milioane, care in acelasi timp ne-a provocat un mic regret pentru ca nu puteam urca pana sus, unde am fi putut vedea mai multe.

Dupa o sedinta foto, ne-am intors la microbuz si am pornit spre hostelul nostru care a pregatit pentru toti oaspetii o cina de craciun cu lucruri specifice lor: empanadas, carnati choripan, parilla (porc si vaca). Da, argentinienii se bazeaza foarte mult pe carne :)

A doua zi de dimineata, Misu si Daniela s-au pornit spre Puerto Natales de unde se fac toate pregatirile pentru drumetia din parcul Torres del Paine. Din cele 4 zile pe care le aveau programate pentru acest lucru, au putut face 3 pentru ca niste turisti mai putini constienti au reusit sa dea foc la padure, obligand autoritatile chiliene sa inchida parcul pentru 1 luna. Bine ca au inceput cu ce era mai important :)

In aceeasi seara ne-am imbarcat pentru o excursie pe canalul Beagle si am vizitat cateva insule mici pline cu lei de mare si cormorani imbracati in acelasi costum precum pinguinii. Turul a inceput la ora 19:00 si am avut o lumina numai buna pentru cateva poze la farul Les Eclaireurs. Fiind atat de jos si aproape de solstitiu, soarele apunea la 22:30 si aveam in medie 17h de lumina pe zi. Aaa, si la fel ca la Machu Picchu am fost si in Ushuaia sa ne punem stampila pe pasapoarte; noi am ales una cu farul si pe care scrie “fin del mundo”.

Imediat dupa Craciun, ne-am luat la revedere si de la Patagonia argentiniana. Rezervasem din timp un zbor din Ushuaia catre Comodoro Rivadavia, un oras pe coasta atlantica, insa am avut ceva emotii intrucat zborul in 4h a avut 3 decolari dar, spre norocul nostru, tot atatea aterizari.

Intrucat Comodoro nu prezenta interes pentru noi mai ales ca arata ca genul ala de loc in care daca ti-ai aduce nevasta in vacanta, ea ti-ar oferi in schimb un divort rapid, am decis sa plecam cat mai repede de acolo spre nord. Trebuia ca pana pe 30 decembrie sa ajungem in Mar del Plata, pe coasta oceanului Atlantic. Odata ajunsi la autogara ne-am interesat spre ce destinatii am putea lua un autobuz in urmatoarele ore. Cel spre Viedma pe care l-a sugerat Silviu plecase de 5 min, in cel spre Bahia Blanca mai aveau doar 2 locuri si cat am incercat noi sa achitam cu cardul, unul s-a si vandut…ce sa facem? Pana la urma am avut noroc…in autobuzul catre Bariloche ce pleca in 5h mai erau 2 locuri, e adevarat ca la distanta unul de celalalt, dar am hotarat sa le luam si poate aranjam cumva sa ne mutam pentru a fi impreuna. Zis si facut, reveneam dupa numai o luna din nou in Bariloche…adica ne-am prelungit cu inca 2 zile sederea in Patagonia argentiniana.

In Bariloche ne-am simtit noi cel mai bine intrucat hostelul a fost cel mai primitor si sigur din toata calatoria, asa ca intoarcerea in acel loc nu putea decat sa ne bucure. Ne-am relaxat si am profitat de timpul frumos. In una din zile ne-am dat cu kayak-ul pe Lacul Gutierrez in aproprierea orasului Bariloche si a fost o experienta foarte relaxanta si incantatoare. Sa mai facem, am zis!

Urmatoarea destinatie: punctul de plecare al raliului Dakar Rally 2012, orasul Mar del Plata. Deci revelion pe plaja anul asta! Nu pot sa spun ca nu ne incanta ideea :)

Condorii ureaza la multi ani pentru toti cei dragi! Multumim tuturor pentru ca ati fost tot acest timp alaturi de noi si speram sa ne revedem cu bine in 2012!