Azi tare ne-am bucurat, nu neaparat pentru ca ne-am luat bilete spre Puno, ci pentru ca dupa o luna de Peru, in sfarsit am putut vorbi romaneste cu alti drumeti din tara noastra. Au trecat pe langa noi purtand un dialog pe foarte intelesul nostru, ce pentru amandoi a provocat o expresie de mare uimire si bucurie, iar dupa cateva zecimi de secunde ne-am intors si am strigat dupa ei Ne-am pus la vorbe, chiar pe acel trotuar ingust, si eram foarte atenti la ce ne spuneau fara a ne da seama ca uneori incurcam lumea ce trecea pe acolo. Mai tarziu am vazut o persoana care simula mersul pe sarma pe bordura ramasa libera celorlalti pietoni

Ne-ar fi placut sa fi stat mai mult de vorba cu ei, insa urmau sa plece peste cateva zeci de minute cu autobuzul spre Arequipa, fiind prima lor experienta in fotoliile celor de la Cruz del Sur. Le-am zis cateva lucruri despre urmatoarea lor destinatie si despre canionul Colca, insa am uitat sa le zicem de rafting-ul de acolo. Sper sa fi tinut minte numele blogului nostru si sa citeasca cateva lucruri despre Arequipa, si poate Bogdan le va convinge pe fete sa se aventureze la o experienta interesanta pe raul Chili.

La amiaza, dupa ultima ora de spaniola a Dianei, am pornit la picior spre autogara din Cusco pentru a ne alege un autobuz frumos pentru Puno si de data asta am zis sa mergem pe rotile companiei Ormeno. Pe drum am oprit la o piata de suveniri, care cred ca este cea mai ieftina din Cusco si am facut prima achizitie vestimentara pentru mine: un pullover din lana de pui de alpaca, pe care probabil nu-l voi purta in tara pentru a nu starni un sir de glumite prietenesti 😉

Intrucat ne pregatim de Bolivia, am facut o noua investitie in seria Lonely Planet si deja ne imaginam ce lucruri vom face acolo. Eu unul ma astept sa stam mai mult de o luna si probabil sa facem si mai multe lucruri ca-n Peru. Am amanat plecarea spre Bolivia, pentru ca am avut ceva de lucru si apoi, pentru ca Diana a “hotarat” sa-si intareasca sistemul imunitar printr-o lupta cu o gripa, poate locala. Acum este mai bine, a scapat de febra si tuse, insa mai are dureri in gat pe care il mai amorteste din cand in cand cu o varianta de tantum verde.

Pentru ca am avut parte de niste gazde foarte primitoare si prietenoase am facut cadou celor care au avut grija mare de noi cate o carte, lucru care i-a emotionat. Totodata, am pregatit niste rechizite pentru copii de pe insulele din Lacul Titicaca, asa cum recomanda cei din Lonely Planet.

Aseara, am sarbatorit o luna de America de Sud printr-o cina la restaurantul Jack’s, care cred ca este unul dintre cele mai populare printre turisti. De ce spun asta!? Pentru ca deseori am observat lume care sta la coada pentru a prinde o masa si intradevar experienta culinara de aici a meritat fiecare banut. Este o combinatie foarte reusita dintre bucataria peruana si cea europeana, asa ca am hotarat sa sarbatorim si ultima zi de Cusco in acelasi mod. Insa am decis sa repetam experienta dupa ce am gasit inchis restaurantul Two Nations, recomandat cu mare caldura de Stef si Sandi (www.8luni.ro)