De cand ne-am pus in scaunele sport si cu centuri in 3 puncte am simtit cum ni se ridica energia si asteptam cu nerabdare sa inceapa aventura motorizata. Ti se pulsa mai repede sangele doar la auzul motorului pentru ca iti dadeai seama ca ai de-a face cu multi cai putere zgomotosi.
Dupa ce-am platit o taxa de intrare in parc de 3.60S si am ajuns cu rotile pe nisip, instantaneu am fost lipiti de scaun si a inceput senzatiaaaa. Viteza, dune abrupte, salturi peste dune mici cu desprindere de la sol, tipete de montaign-rousse, motorul asurzitor si, cel mai โandrenalinosโ, momentul in care treceai peste coama dunei si iti ramanea stomacul in urma pentru ca incepea o coborare de 50m, care in a doua parte era accelerata la maxim pentru a urca pe urmatoarea, uhaaaa.
Pe parcurs am facut cateva opriri pentru a ne da cu placa pe nisip si cea mai buna metoda este sa te dai pe burta ca pe sanie, pentru ca prinzi viteza mai mare insa sunt sanse mari sa-ti intre nisip in gura, urechi si nas…asta e, face parte din program. Aceste coborari se fac la diferite dune si cresc in dificultate…ultima alunecare fiind pe o duna de cam 40m inaltime.
Ponturi:
– sa purtati ochelari
– daca ai locuri in fata, o esarfa pe fata ar fi utila
– luati tura de la 16:30 pentru a prinde apusul pe dune
– cele mai bune locuri in fata sau in spate
Daca iti imaginezi un lac cu apa de culoare verde incojurat de verdeata, palmieri si putin mai departe de dune inalte , atunci iti faci o idee cum arata Laguna Huacachina. Sunt foarte multi turisti straini aici si ne-am imprietenit cu un cuplu olandez, cei doi renuntand la job-urile lor din Caraibe si s-au pornit intr-o tura de 6 luni prin America Centrala si de Sud. Foarte probabil ne vom revedea cu ei in autobuzul catre Arequipa si poate vom sta o zi cu ei pentru a mai culege ponturi legate de calatoritul cu rucsacul in spate.
De aici ne vom indrepta spre Nazca de unde vom lua un autobuz de noapte catre Arequipa. Vom merge cu un autobuz al companiei Cruz del Sur, care sunt cele mai confortabile si sigure din aceasta zona a Americii de Sud.
Aici ne-a placut mult si e un loc unde merita sa ajungi daca te gasesti prin aceasta parte a lumii.
Foarte faine pozele de azi :-)))
Ma simt de parca as citi o carte de Jules Verne.
Foarte frumoase pozele! Ma bucura faptul ca zambiti mereu
imi place rujul tau, Prafi ๐
Am avut chef sa fiu fetitza, na!
O nuanta mai tinereasca n-ai gasit ?
Kescu nu mai fii asa rautacios!!!! :))))))
Si mie imi e tare dor de tine, Caescu!!!
Super tare privelistea si oaza din mijlocul dunelor!!
Nice! Te-a istovit excursia asta parfeni! Nici dupa 25km de munte nu aratai asa ๐
C taare! Nu ma asteptam sa mi placa atat d mult ce vad. Aproape ca m as uita d un bilet de avion:)…:p
Imi place ce citesc, silviu se pare ca e un narator ascuns in umbra! Bravo dragii mei. Deabea astept sa citesc si maine!
Va imbratisez.
la muuuuulti ani si multe aventuri peste dune !
La Multi Ani, Silviu! Sa fii sanatos, fericit si data viitoare sa ne cari si pe noi dupa tine! Te pup! Sa aveti o zi frumoasa!
La Multi Ani Quazi ! Happy 31 ๐
Na, ca te-am dat de gol.
‘Like’ comentariul lu kescu.
Se pune de urare? ๐
Multam fain pentru urari si pentru comentariile prietenesti
Pingback: Pe cel mai periculos drum din lume… | Condoru' Roz